Noul Meu Prieten Andrei

Ne nastem egoisti si narcisisti. Preocupati exclusiv de noi insine si de ceea ce experimentam. Din fericire crestem iar preocuparile noastre se muta catre relatia cu tot ceea ce ne inconjoara. Descoperim oameni, locuri, obiceiuri, comunitati, atitudini, emotii.  Devenim preocupati de cei din jurul nostru, de impactul lor asupra noastra si modul in care interactionam cu ei. Chiar daca ne raportam la familie si la comunitatea din care facem parte, optiunea de a face ceva sau nu, ramane a noastra. Noi hotaram daca suntem membri pasivi si toleranti in comunitate sau daca suntem responsabili si activi. Optiunea este intotdeauna a noastra.

Weekend-ul trecut l-am cunoscut pe Andrei si pe prieteni lui. Erau din orase (comunitati) diferite iar cel mai mare dintre ei avea vreo 13 ani. Sincer ma asteptam la niste copii care isi vad de copilaria lor linistiti si jucausi, dar am fost surprins sa descopar ca unul din jocurile lor preferate era ” Cum sa curatam fantana din fata scolii?  si implica probe de apa, vizite la laborator si la primarie si strangere de fonduri pentru reamenajarea fantanii.S-au gandit chiar sa faca si cateva trepte de acces pentru a facilita accesul batranilor.

Un alt grup de copii de clasa a 6-a si-a prezentat proiectul lui,  despre care cu rusine pot spune ca nu mai tin minte despre ce era, pentru ca eram inmarmurit de modalitatea in care niste copiii prezinta un proiect. Au inceput cu obiective calitative, cantitative , au continuat cu un SWOT, ne-au prezentat sloganul campaniei de comunicare, parteneriatele si contractele negociate si au incheiat binenteles cu next steps.

Am ramas blocat si am incercat sa-mi amintesc ce faceam eu la varsta lor, in epoca de trista amintire, si in afara de culesul voluntar-obligatoriu de castane, nu-mi amintesc decat Frunza si Lapte Gros, fara SWOT si  responsabilitate sociala.

Ma bucur sa descopar ca generatiile care vin vor fi mult mai bine pregatite, mult mai active si mult mai resposabile decat noi si ca nu vor tolera nici un fel de actiune care nu protejeaza si nu respecta comunitatea.  Ma bucur sa vad ca exista companii care investesc in generatia urmatoare pentru binele comunitati si care au Respect pentru viitor. Bravo!

Mi-ar fi placut ca in copilarie sa pot merge in tara lui Andrei si sa invat acolo cum pot ajuta si responsabiliza comunitatea din care fac parte,  dar sunt la fel de fericit ca pot acum sa sustin Tara lui Andrei si sa fac tot ceea ce pot astfel incat, toti prieteni lui Andrei sa ramana curati, resposabili si activi pana vor ajunge la maturitate si vor transforma Romania intr-o tara responsabila din toate punctele de vedere.

Pana atunci, va rog cand aveti putin timp treceti prin Tara lui Andrei si dati o mana de ajutor!

Creşterea fiscalităţii pe înţelesul tuturor

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă:

„Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.

Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:

„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Evolutia grupului (in afara structurilor manageriale)

Structurile manageriale au aparut in urma unui accident stupid intre 2 trenuri care a evidentiat nevoia de supervizare a intregi retele de cale ferata si astfel crearea unei structuri piramidale pentru a coordona aceasta structura.

Cu ocazia asta a aparut si prima dilema institutionala; o institutie consuma resurse pentru a coordona resurse (SIC). Restul e istorie sau evolutie institutionala, dar nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre ceva mult mai natural si mai social, despre evolutia grupului social, adica grupul fara structura piramidala.

Activitatile de grup social apar si se dezvolta astfel:
1. Sharing. Oferirea presupune un efort minim din partea participantiilor, ofera libertate maxima, iar afilierea la grup se realizeasa spontan si natural. “Citeste si da mai departe”
Flickr este un exemplu clar de sharing social, care iti permite sa imparti cu toata lumea pozele tale, iar tagurile folosite de tine si de altii duc la formarea naturala a grupurilor.

2. Cooperarea este urmatoarea treapta in evolutia grupului social. Este un pic mai complicat decat sharing-ul pentru ca presupune ca tu sa-ti schimbi comportamentul pentru a te sincroniza cu cei care isi schimba comportamentul sa se sicronizeze cu tine.
Toti participantii la Lecturi Urbane isi modifica agenda si comportamentul pentru a participa la o data, ora si locatie prestabilita unde isi petrec o ora citind. Avantajul cooperarii este ca duce la aparitia identitati grupului.Activitatea colaborativa este destul de complicata pentru ca evidentiaza diferentele intre interesele personale si ale grupului mai ales prin prisma faptului ca intr-o activitate colaborativa succesul este datorat grupului, nu individului. Cea mai mare difenta intre sharing si activitatea colaborativa e ca se iau doar decizi colective.
3. Actiunile colective sunt al dracului de complicate pentru ca presupun ca un grup de oameni sa promita ca vor face impreuna un anumit lucru. Iar intreagul grup functioneaza doar daca toti membri grupului isi respecta si isi indeplinesc rolul asumat in grup. Motivatia initiala este individuala dar dupa primele succese motivatia grupului devine suficient de puternica incat duce la o dezvoltare incredibila.
Echipa Lecturi Urbane s-a format urmand exact aceste 3 faze si cu exceptia catorva taskuri de coordonare intreaga structura este orizontala si functionaza foarte bine atat in Bucuresti cat si in tara.

Marsul spre o noua normalitate

Vara, in fiecare sambata, poti sa-ti iei bicicleta si sa vii cu noi sa faci parte dintr-o miscare (bikewalk) care incet dar sigur va schimba modul in care circulam prin Bucuresti.

Momenetan suntem putini, doar cateva sute, si ne strangem sambata la 18h00 in parcul Tineretului (intrarea Sincai) si plecam impreuna sa facem o tura cu bicicleta prin centrul orasului.

Ne plimbam printr-un Bucuresti care nu e obijnuit cu noi, care crede ca suntem doar cei 2 biciclisti din coltul blocului, care credea ca bicicleta e doar o joaca. Un Bucuresti care nu crede ca si noi suntem la fel de grabiti,  la fel de preocupati dar vrem ca orasul in care locuim sa ne ofere mai mult decat conditii de locuit ci si conditii de trait. Vrem ca orasul sa ne permita sa folosim bicicleta ca pe un mijloc de locomotie,de relaxare, de miscare, o optiune mult mai sanatoasa decat masina.

Acum, ne facem loc prin trafic cu ajutorul politiei, mergem pe banda intai dar in cativa ani  banda asta va fi numai a noastra. Tot ce trebuie sa facem pana atunci este iesim in fiecare sambata la mars, sa aratam comunitatii nevoia noastra si sa-i invitam sa participe, iar orasul incet incet sa se obisnuiasca cu noi.

Trecem cu bicicleta prin piata Unirii, prin piata Universitatii, prin piata Romana, iar traficul se opreste pana trece coloana. Ma uit la soferi si la pietoni care nu numai ca nu claxoneaza,  zambesc iar sclipriea din ochii lor imi spune ca isi doresc sa fi lasat masina acasa si  sa fi iesit cu bicicleta, pentru ca incepand din vara asta niste baieti au inceput sa imblanzeasca traficul in fiecare sambata  si se plimba cu bicicleta prin centru, linistit, relaxant, de vara.

Sunt curios cum o sa arate bikewalk peste 10 ani, cate mii de participanti o sa vina, care o sa fie traseul, si cat de multi o sa poata spune “ Si eu am fost in 2010”

PS. Iar daca ti se pare ca mergem prea incet, vino in spatele coloanei, intotdeauna coada se misca mai repede, iar de acolo privelistea este catre o alta normalitate, o normalitate cu sute de biciclete pe bulevardele orasului.

PS2. Daca stai departe, poti sa vii cu bicicleta in metro, ai voie in weekend, iar daca nu ai bicicleta, prietenii nostri de la Cicloteque iti vor da una gratuit, doar sa poti sa participi la Bikewalk.

BIKEWALK

Este prea putin curaj, daca nu chiar lasitate, sa crezi doar in ceea ce exista. (2)

2010 are potential sa devina anul cu cele mai multe surprize placute.  Dupa eoliene urmeaza o poveste cu un inceput gen Vanilla Sky, in care un bulevard plin de masini conduse de soferi nervosi se inchide traficului rutier si devine un spatiu de promenada, de sport si de relaxare.

Azi noapte m-am plimbat cu bicicleta prin Herastrau mult dupa miezul noptii si a fost genial, racoare si parca toti ceilalti “biciclisti nocturni” erau din aceeasi poveste urbana.

Iar acum imi organizez un meci de baschet vineri noapte la 2 AM, pe Kiseleff. Da exact pe Kiseleff, pe mijlocul bulevardului, pentru ca acolo in fiecare weekend se va face sport, nu de performanta, ci de placere.

Asa ca daca ai curaj sa bati mingea pe bulevard in weekend, ne vedem la Via Sport.

20+

Azi e o zi speciala pentru Lecturi Urbane. Azi citim intr-un spatiu dedicat cititului, si tot azi sarbatorim 20 de orase din Romania in care se desfasoara Lecturi urbane. Felicitari celor care au facut posibila aceasta aniversare, si multumim tuturor celor care au venit si au citit langa noi.

Iar daca vrei sa stiti cum am ajuns aici sau ce vrem sa facem mai departe vino si tu azi in Gradina Japoneza la o noua editie Lecturi Urbane.

Gadget-ul potrivit

In era ante blackberry aveam zilnic cel putin 100 de email-uri necitite in inbox ceea ce imi dadea un sentiment de ineficienta. Dupa ce mi-am luat Blackberry, am trait bucuria de a le citi si rezolva in timp real desi ma faceau sa pierd momente misto care se desfasurau chiar in fata mea in timp ce eu eram intr-un moment ‘Blackberry prayer” ipostaza in care apar in cam toate pozele prietenilor:)

Intre timp am invatat ca e mai important sa te bucuri de ceea ce se intampla in jurul tau, sa interactionezi cu comunitatea ta in permanenta, sa fii la curent cu toate noutatile. Si abordarea mea a devenit usor, usor WORK & PLAY. Si, bineinteles, telefonul meu trebuia sa urmeze acest trend.

Cerintele mele au fost simple dar mandatory:

- sa poata fi customizat cu usurinta cu aplicatii multe si misto.

- sa aiba touch screen dar si tastatura QWERTY; este esential pentru a comunica rapid.

- camera photo video, de ideal cam 5 MP (aici blackberry fails big time) + camera video care sa filmeze la calitate DVD

- ecranul sa fie mare, dar telefonul sa fie slim

- navigatie cu harti complete care sa includa evident si Romania

- card de memorie inclus

Clar, cautam ceva care sa imbine utilul cu placutul fara sa fie nici prea fun nici prea corporate.

Si, pentru ca sunt un tip norocos, de cele mai multe ori ceea ce imi doresc mi se intampla asa ca va fac cunostinta cu Motorola Milestone. My precious android.

Pare sobru si profi cand sunt la birou, dar imediat ce scot capul din treburile de business este mega-fun, iar in weekend face niste poze si fimulete de exceptie.

Nu va mai spun ca pasiunea mea pentru social media este alimentata acum de usurinta cu care aceasta minune a tehnicii sincronizeaza toate conturile de mail si social media pe care le detin (are multi-source contact sync). In plus, se misca extrem de bine cu 3G+, internetul merge mai bine decat pe conexiunea de la laptop!!
Si, foarte simpatic, cand vreau sa-l sun pe Adrian, de exemplu, in contactul lui imi apare cu poza de pe twitter si cu status-ul de pe facebook:)

O sa adaug zilele astea o filmare si ceva poze sa va minunati si voi.

Este prea putin curaj, daca nu chiar lasitate, sa crezi doar in ceea ce exista.

Cand am vazut prima data un camp de eoliene in Olanda mi s-a parut ceva de domeniul SF-ului, ceva ce da o directie dar arata si o diferenta de civilizatie si dezvoltare.

Acum stau mandru si ma uit la poza asta, si pot spune ca Da, aceasta poza e facuta in Romania, si e doar inceputul.

Se pare ca in anul de gratie 2010, cand  lumea se plange de criza,  sunt oameni care au curaj, oameni care au energie, si pot demonstra ca suntem mai mult decat niste simple oi.

Anul asta se poarta ” Se poate “. Dragos a mai lansat 2 centre Cicloteque, Adrian si Andreea au trasformat Lecturi urbane intr-o proiect national, iar gasca de la Let’s Do Romania va face curat in toata tara intr-o singura zi.

Sunt curios ce noi forme va mai lua curajul in vara asta. Tu ce faci in vara asta?

The Robin Hood Tax

Daca tot vreau Boc sa introduca noi taxe, macar s-o faca pentru populatie, gen taxa Haiducului (aka Robin Hood).

Il anunta cineva, pls.

Story of stuff

The Story of Stuff – Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

Lecturi urbane la universitate