Cine sunt. De ce acest blog şi, mai ales, de ce acum…
Nu sunt un politician cu ştate vechi. Nu sunt un arivist. Nu sunt prietenul niciunui inamic al poporului şi, mai ales, nu sunt marioneta nimănui.
Îmi place să cred despre mine că sunt (încă) un tânăr onest. Un tânăr care nu clamează ecologia pentru că este trendy sau pentru că îi poate aduce beneficii în viitor.
Toate astea nu mă fac neapărat mai bun decât alţii, dar măcar îmi oferă un start curat în această junglă, adesea insalubră, a politicii.
Revolta faţă de ceea ce se întâmplă în jur, cu precădere în Bucureşti, m-a scos din somnul inacţiunii. Şi pentru că unora nu le place faţa mea, şi pentru că mulţi îmi spun că sunt prea mic pentru un război atât de mare, tot ceea ce pot să fac este să ridic vocea pentru ca ea să-mi fie auzită.
De aceea acest blog. Din dorinţa de a comunica ideile mele unor tineri, sper eu, la fel de oneşti şi, de ce nu, la fel de revoltaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Ceea ce vreau să fac mai mult decât atât, este să împărtăşesc cu voi trăirile şi experienţele mele. Sunt sigur că va fi interesant acest Jurnal de Campanie, cum îl numesc eu. Veţi vedea şi voi cât de nebună este această lume a politicii.
Pentru că bună parte a media mă consideră indezirabil, pentru că pentru alţii sunt mic şi insignifiant, cred că trebuie să ies din acest blocaj.
Nu fac acest blog pentru că este campanie electorală, ci pentru că trebuie să comunic. În măsura în care voi găsi în voi parteneri de dialog, voi continua acest demers şi pe mai departe.











