That’s the way the cookie crumbles

Sentimentele care mă macină în momentul în care scriu aceste rânduri sunt dintre cele mai diverse. E un spleen format din revoltă, din amuzament, dar mai ales dintr-o invidie copilărească. Dar de unde şi de ce asta? E simplu, am văzut emisiunea de pe TVR 1, în care distinşii candidaţi pentru Bucureşti ai partidelor parlamentare îşi dezbăteau proiectele pentru următorii patru ani.

Eram revoltat pentru tot ceea ce spuneau, pentru lipsa de viziune şi dorinţa imediată de a capitaliza politic. Fiecare vroia un vot. Ştiu, e campanie electorală şi nu poţi să te aştepţi la altceva, dar flexibilitatea coloanei vertebrale a unora e demnă de un şarpe. Nimeni nu a vorbit de principiu, de reprezentativitatea alegerii. Toţi s-au îngrămădit pe aceleaşi subiect, cu poziţii asemănătoare. Cred că până la urmă diferenţa se va face la nivelul celui care ţipă mai puternic, iar nu la nivelul celor care chiar au soluţii.

Amuzamentul venea tocmai din această seriozitate a lor, din postura băţoasă, din costumul scrobit şi din distanţa lor faţă de bucureşteanul de rând. Simt eu că acestuia din urmă nu i s-a dat niciodată şansa reală a unei alegeri totale. Am văzut tot atâtea nuanţe pentru culori politice sumbre. Iar pe mine mă amuză vanitatea lor de a se considera diferiţi de ceilalţi.

Invidia venea din faptul că nu eram acolo. Era o nemulţumire profundă că nu puteam spune şi eu ce am în plan pentru Bucureşti. Nu vreau să fiu „moţat”, dar cred că soluţiile oferite de mine pentru multe dintre problemele doar enunţate acolo sunt pertinente, puţin cronofage, nu foarte costisitoare şi aduc acea creştere a „calităţii vieţii” de care vorbea un domn în emisiune. O viaţă sănătoasă, într-un oraş verde, care să nu ne mai dea atâtea bătăi de cap, este ceea ce vrem cu toţii. Aşa că, dragii mei, luaţi de citiţi cele 3 soluţii pe care le propun pentru Bucureşti şi apoi judecaţi drept. Sunt lucruri care se pot face la modul practic şi nu doar dând din gură.

Şi pentru că mi-am propus să nu fiu chiar „your next door politician”, nu pot să nu vă povestesc cum a decurs întâlnirea mea cu stafful de campanie şi stabilirea unor priorităţi pentru malaxorul de nervi care a devenit Bucureştiul. Ei au venit cu o propunere stufoasă, pompoasă, cam în genul Grădinilor suspendate ale Semiramidei, propuse bunăoară şi de etern rozul primar Videanu. Am căzut însă de acord să ne depărtăm de fariseismul ăsta politic şi să rezolvăm problemele mele de bucureştean. Iar acestea trei, aşa cum veţi vedea şi în sumarul de idei, sunt traficul, spaţiile verzi şi salubritatea. Toate teme ecologiste, dar mai ales toate teme care apasă greu pe umerii bucureştenilor. Aşa că mâine o să dăm la presă, puteţi împrăştia şi voi materialul, cu propunerile noastre.

A, era cât pe ce să uit. Au existat comentarii de genul ‘”ar trebui să fii mai agresiv, mai extremist” pentru a avea priză la public, Green Peace type. Dar pe mine nu mă interesează să fac circ, ci să punctez niste probleme, chiar cu riscul ca un contracandidat o să le ia, să bage ceva “senzaţional’ în ele şi să se vândă cu ele. Nu am nicio problemă, dar dacă acel candidat câştigă şi nu face ce a promis, s-ar putea să-l calc din întâmplare cu maşina în traficul ăsta nebun din oraş, chiar mergând pe linia de tramvai.

Nu exista articole asemanatoare.

No Comments

Please write a comment...