Luntrea lui Caron, varianta cu ONG-uri
Trebuie să recunosc, încă de la început, că pe zona mediului au fost probleme mereu din punct de vedere al implicării politice. Partidele ecologiste, printre care şi PER, au avut fie prea puţine mijloace de a se face auzite, fie au trecute prin lungi perioade de definire doctrinară. Iar celelalte partide politice au trecut uşor peste problema mediului, considerată, cel puţin până acum, la aproape 20 de ani după Revoluţie, una secundară. Şi atunci, fără să se poată baza pe nicio forţă politică, ONG-urile de mediu au trebuit să se descurce cumva singure sau, în cel mai fericit caz, să primească un sprijin secundar, din joi în Paşti, când veneau campaniile electorale.
Acum, îndrăznesc eu să spun, situaţia s-a mai schimbat. Sunt trei partide pe zona de mediu, sunt doi candidaţi ecologişti la primăria Capitalei, deşi vom mai vorbi noi de felul în care înţeleg verzii români ecologia, şi, deci, ONG-urile se văd pentru prima dată în faţa unui suport politic. Iar ei ce fac? Îl resping cu lejeritate, pe motiv că nu doresc intruziuni ale politicului. Ca să nu fiu criptic total, vă spun ce mi s-a întâmplat ieri. Am încercat să mă alătur unei acţiuni ecologiste organizate de un ONG. Aveam două variante: să mă înscriu printr-un mail (implicit, să mă prezint la eveniment cu alai) sau să dau un telefon, pentru că mama m-a crescut altfel. Aşa că de la un ecologist bine informat am aflat cine este persoana responsabilă de respectiva acţiune şi am sunat-o, m-am prezentat, am cerut permisiunea să vin ca Dan Dumitrescu, candidatul PER la Primăria Bucureştiului. Mi s-a refuzat, pe motiv că nu vor să se amestece politic. Mi s-a părut ciudat, dar spui fair enough, dacă oamenii nu vor, nu pot să-i oblig. Le spun însă că vreau să vin ca omul Dan Dumitrescu, ecologist. Dar am fost refuzat şi acum, spunându-mi-se că „putem vorbi după campanie”.
Or, eu nu mai înţeleg nimic. Aceste ONG-uri, societatea civilă până la urmă, nu are rolul de a presiona politicul să se comporte conform cu promisiunile lor şi să le ofere suportul pentru legile pe care le cer? Şi dacă răspunsul este da, atunci de ce nu m-au primit şi pe mine pentru curăţarea unei păduri? Dacă răspunsul este nu, atunci ce încearcă să realizeze societatea civilă: să influenţeze decizia politică sau să se substituie total ei?
Şi ca ultimă interogaţie, dacă toate ONG-urile astea sunt atât de self-sufficient, plenipotente şi atoateştiitoare, de ce mai avem nevoie de politicieni?
P.S. Pentru că nu-mi pot da şi explicaţii la ceea ce s-a întâmplat, simt ceva verde şi putred în Danemarca.
Articole asemanatoare:
Please write a comment...
Sustin
