Anatomia animalului politic şi a prăzii sale
Am susţinut şi susţin proiectul lansat de Cristealizări, denumit hailavot. Deşi pare evident scopul demersului, cred că importanţa lui este mai mică decât aceea a depistării cauzelor pentru care oamenii nu mai merg la vot. Şi pentru că nu vreau să aud voci care spun „ia uite-l şi pe ăsta, caută să descopere el apa caldă”, vreau să mă explic.
Cred că absenteismul la vot a trecut în partea de patologie socială. Şi, ca orice diagnostic care se respectă, important este să găseşti cauza, iar nu efectul. Numai astfel, vei reuşi să schimbi cu adevărat ceva. Şi mai precis: deşi este lăudabil demersul Hailavot, cred că mai important ar fi să rezolvăm cauzele prime pentru care oamenii nu se duc la vot. Căci ei nu lipsesc de la vot pentru că sunt antisociali sau lipsiţi de spirit civic, ci altceva îi îndeamnă. Şi pentru ca răspunsul să fie la fel de futil ca şi termenul desemnat, acesta este „politicienii”. Şi iarăşi aud zumzăitul unora care zic ceva despre apa caldă.
Eu deosebesc două categorii de oameni care absentează de la vot: tinerii, până în 30 de ani, şi maturii de la oraşe, între 30 şi 45 de ani. Motivaţiile nu sunt însă date de scârba acestora faţă de politicieni, ci, mai degrabă, de incapacitatea lor de identificare cu aceştia şi, mai ales, de neînţelegerea resurselor de care dispun aceştia.
Pentru tineri este şi firesc să nu se identifice cu politicienii, aceştia fiind, de obicei, mult mai în vârstă, pe o altă scară socială şi, de ce nu, şi economică. Politicienii autohtoni ar trebui, atunci, să îmbrace rolul pe care îl îndeplinesc, bunăoară, cei occidentali, acela de model de comportament. Acolo, actorul politic este asociat întotdeauna şi cu o altă poveste de succes decât cea politică. El este, în general, o persoană care a reuşit multe lucruri în viaţă şi, apoi, a devenit şi politician. Tânărul reuşeşte atunci să se identifice cu povestea de succes a celuilalt tânăr, devenit apoi politician. De aceea, şi aici, mă vor înjura mulţi, prefer politicieni ca Dinu Patriciu în detrimentul unora a căror singur menire în viaţă este aceea de a conduce şi de a se îmbogăţi.
În ceea ce-i priveşte pe maturi, lucrurile sunt şi mai dramatice: se află la vârsta la care trebuie să facă acumulări financiare, la care au responsabilităţi şi pare că întreaga greutatea a lumii atârnă pe umerii lor. Pentru aceştia şi, mai ales pentru cei educaţi, politica devine un factor perturbator, creator de angoase şi, mai ales, un mijloc spre care se defulează. Or, obiectul pe care îl scuipi şi îl injuri, „vinovat de tot răul din lume”, nu mai poate fi un element de interes pentru tine.
Din păcate, nu am soluţii. Sau, cel puţin, nu altele faţă de cele enunţate şi tocite de alţi politicieni care „îşi molfăie mândria”. Cred că doar o schimbare fundamentală în chiar interiorul fiinţei abstracte şi producătoare de angoasă, numită clasa politică, mai poate schimba această realitate, a lipsei de interes faţă de vot. Cu alte cuvinte, schimbarea clasei politice ar trebui să se producă neîntârziat, cu oameni noi, nefiind politicieni de meserie şi cu viziuni diferite asupra vieţii. Sper, cu toată modestia, că mă număr printre aceştia şi că, de mâine, electoratul nu se va mai închina celor a căror singură dorinţă politică este aceea de a ne dezbina şi a ne conduce.
Tu ai un role model in politica Romaneasca? Leapsa: Sutu, INconstantIN, Ciubotaru, Zoso, blog pe surse, Krossfire, Buddha, Gogu, Radu Popa, Diana Dragomir, Agentia de rating politic, Ionut Oprea, Politica & new media, Gramo, Moromete, Cristealizări, Subiectiv, Lovingvama, Ovidiu Draghia, Arhi
Nu exista articole asemanatoare.
14 Comments
Please write a comment...
Sustin
mersi de leapsa. raspund
[...] Leapşă de la Dan Dumitrescu, tânăr politician cu un c.v. interesant, membru al Partidului Ecologist Român. Nu m-am gândit [...]
E de ras, dar ma bag in leapsa
[...] Dumitrescu, candidatul Partidului Ecologist Roman la Primaria Generala, ma intreaba ce role model am in politica romaneasca. Domnule Dumitrescu, n-am. Apreciez anumite aspecte din [...]
[...] Dan Dumitrescu mă întreabă dacă am un role model în politica românească. [...]
Zici tu: “Deşi pare evident scopul demersului, cred că importanţa lui este mai mică decât aceea a depistării cauzelor pentru care oamenii nu mai merg la vot.”
Eu speram ca, atata timp cat putem asculta in campania asta si argumentatia celor care NU VOR SA MEARGA LA VOT, (ca special am gandit-o asa) putem afla si cauzele absenteismului (chiar te citesc cu atentie, Dane
), iar dupa campanie poate plantam niste pomi)
@ Cristea: frustrarea /nemultumirea fata de clasa politica este principalul motiv al absenteismului, + educatie politica/civica.
Pana ajungem la pomi, hai sa plantam acum niste idei care, prin extrapolare, pot ajuta enorm Romania.
Nu am un role model in politica romaneasca. Daca ar exista balotaj (vot alb) ca in Anglia poate s-ar trezi si actualii politicieni la viata.
Basescu ar putea fi un role model nu pentru ca are cu ce si pentru ca stie sa manipuleze masele, este un ”politician” perfect din punctu lasta de vedere. Populismul lui se inscrie in trendul european.
Apropo, vazusem si la arhi imaginea aia cu Base. Il apropie serios de George W. Bush
@krossfire: am descoperit si eu cu ocazia asta blogul lui arhi, daca tot ia placut poza o sa-i dau si leapsa cu topicul respectiv.
PS. se pare ca si Basescu va sta 2 mandate ( aka G.W. gush)
[...] meu politic din Romania Ca raspuns la intrebare nu am un model politic in Romania sau in alta parte. Sunt ganditori politic care imi place, din [...]
[...] PS: Acest post poate fi considerat, intr-un fel, si un raspuns la 2 campanii si o leapsa – http://hailavot.org/; – chestia cu fuck politics; – si leapsa lui Dan Dumitrescu. [...]
[...] Dumitrescu lanseaza o provocare foarte interesanta, pentru bloggeri, intreband daca avem un role model in politica romaneasca. In continuare, spre [...]
[...] Te-ai intrebat vreodata care poate fi impactul socialului asupra politicului? [...]