Politica Bunului Simt – 2. Gunoiul public.

Despre proprietatea colectiva pe post de scrumiera publica am scris aici,  continui in acelasi context dar din alt unghi, mult mai murdar.

Gunoiul public.
Cum care, ala pe care il facem noi, ca doar nu vine cu trenul in orasul meu sau pe strada mea. Da, stiu, nu sunt eu vinovat, ci vecinul cu capra lui cu tot, dar ala macar are o scuza, e nesimtit. Tu? Eu? Ce scuza avem ca ii permitem sa arunce gunoiul pe strada, sau suntem prea ipocriti sa ne multumim doar cu mustrari aruncate in vant, in loc sa ne aplecam sa ridicam hartia sau sticla goala si s-o ducem la cel mai apropiat cos de gunoi.

Hai, ca stiu ca se poate, am vazut-o cu ochii mei la Stufstoc, au  mai vazut-o si altii „am vazut o faza odata la o bariera in pipera:un om dintr-o dacie a aruncat un pachet de tigari pe jos, iar un tip beton la costum cu o masina tare din fata lui a vazut probabil in oglinda si s-a dat jos si i l-a dus si i-a zis ca i-a scapat ceva pe jos, iar taranu ala l-a aruncat la loc imi venea sa ma dau io jos la el sa ii bag pachetu pe gat”.
Si stiu ca poate la inceput o sa fim cam solitari si unii o sa ne creada naivi sau idealisti, dar totul se invata,  si cum sunt foarte putini cei care se scobesc in nas pe strada, tot atat de putini ar trebui sa fie si cei care arunca hartii pe strada.

Avizul gardienilor publici: poate incepeti sa-i amendati pe cei care arunca hartii pe jos, poate incepeti sa va justificati si voi salarile platite de noi.

PS. This is just a movie.


FacebookTwitterGoogle+LinkedIn

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*