Personal branding (I)
Cu totii cadem mai devreme sau mai tarziu in niste categorii bine definite de catre societate, acolo ne facem prieteni si dusmani si rareori schimbam categoria.
Sunt cateva categorii in care ne duce viciul.
Alcoolicul isi gaseste intotdeauna parteneri de pahar iar daca nu devine recalcitrant inca mai ramane in relatii cordiale cu cei de dinainte de prima sticla de Jack. Chiar daca ii vezi pe strada la limita echilibrului, sa stii ca au un Dumnezeu al lor care ii tine in viata spre bucuria zeului Bacchus.
Fumatorul e tributar viciului pentru ca l-a ajutat sa se imprieteneasca cu gasca din liceu, dar incepe sa fie marginalizat intr-o societate care a depasit faza consumatorismului masiv spre o viata mai de calitate.
Afemeiatul e baiat de oras, e tipul ala din mijlocul ringului care amesteca Glenfiddich cu Redbull crezand ca e mare fitza. Succesul lui depinde in aceeasi masura de charisma lui si de naivitatea domnisoarei venita cu prietenele in club.
Scuza viciatilor cu “suma constanta” e invers proportionala cu avantajul unora ca prostia nu doare.
Dupa revolutie a aparut si la noi o categorie specifica economiei de piata si care a avut succes in randul tinerilor. Workoholicul este acel individ care pleaca dimineata la birou si sta pana in miez de noapte, iar sambata vine doar cateva ore pentru ca dupa-amiaza trebuie sa se intalneasca cu niste furnizori pentru un proiect important. Cand se prinde ca munceste pe bani putini schimba compania si incepe sa cheltuiasca banii pe un LCD mare si PS3, ca doar prieteni nu mai are si daca tot sta singur in casa, trebuie sa consume cumva adrenalina stransa in procedurile de zi cu zi.
Dar categoria cea mai de succes in Romania actuala este cea a sedentarilor – indivizi cu burtica, cu consum mare de bere, mandria nationala. Ei sunt cei care ne-au adus pe locul 3 in Europa la consumul de bere ( dupa Germania si Cehia). Au ajuns sa fie invidiati de generatii intregi de pierde-vara pentru succesul pe care il au la fetele din Ciao.
Cleptomanul, mitomanul si ipohondrul au o scuza si daca sunt depistati repede sunt inofensivi.
PS: In episodul urmator: frustratul, femeia care crede ca e grasa, …. si alte categorii pe care credeti ca merita sa le luam in seama.
Articole asemanatoare:
4 Comments
Please write a comment...
Sustin
E usor sa faci etichete. De fapt e un fel de a economisi energie cognitiva, si nici nu e asa de blamat.
Dar asa ar putea fi descrisa si categoria “ecologistul” : recicleaza si obliga si pe altii sa recicleze crezând ca schimba lumea, merge pe bicicleta cu mândria unui cristofor columb printre masini, bodogane împotriva masinilor mari consumatoare de benzina, e mort dupa culoarea verde, de la gresia din baie pâna la culoarea blogului, mananca numai chestii bio, chiar daca sunt nejustificat de scumpe”.
Si zicând acestea recunosc ca m-am descris pe mine si probabil pe multi altii. Dar uite ca poate suna ridicol.
Ma, n-as vrea sa te contrazic, da’ nu suntem pe locul 3.
http://en.wikipedia.org/wiki/Beer_consumption_by_country
@dana: nu fac etichete, doar punctez niste categorii in principal destructive. Ecologistul e singura benefica si pentru el si pentru societate.
@Sabotor: nu stiam ca a aparut clasamentul pe 2008, dar se pare ca nici la bere nu mai suntem campioni.
[...] povestea cu Personal Branding inceputa aici si continuata aici a plecat de la ceva mult mai simplu. A plecat de la ECHILIBRU sau mai bine zis [...]