Personal branding (II)

Cum am promis aici continui pana ajung la ceea ce vroiam defapt sa impartasesc si incep cu …

Frustratul,  il gasim cam in toate paturile sociale, uneori e foarte usor de depistat ca sta ca fraierul intr-un colt, isi roade unghiile invidios si se gandeste cum poate sa ajuga si el de invidiat. Ma sperie faptul ca in cea mai mare masura e frustrat doar pe statul social financiar al altora. E disperat dupa o masina, o hainuta, o posetuta, un telefon mobil si uneori pe un ceas  sau un fular.

Rar am intalnit genul de frustrati pe mentalul, charisma, imaginatia, persuasiunea sau dedicarea unor personaje. Am intalnit cativa microbisti, care chiar daca nu erau Dinamovisti, aveau respect pentru eruditia domnului Dinu, dar nu prea am exemple de frustrati  pe intelectul sau bunul simt al altora.

Ironia face ca succesul (financiar) al acestora sa nu le rezolve frustrarea ci doar s-o mute la un alt nivel. Am auzit ca Poponet (Codin Maticiuc) a incercat un personal rebranding sa scape de porecla.

Trecem la femeia care crede ca e grasa, o categorie care incepe cu anorexicele si se termina cu bulimicele. Ea nu isi pune problema ca unii barbati chiar prefera femeile voluptoase, ca vor sa aibe de ce sa se apuce in anumite momente. Ele au cazut in plasa unei false presiuni sociale exercitate de moda si de unii barbati care prefera “sa manance un ecler cu prietenii decat un cacat de unul singur”.

Cura de slabire perpetua e intrerupta din cand in cand de o cina copioasa urmata de multe pareri de rau si multe pahare de apa plata cu lamaie, dupa care totul revine la normal, adica la o noua cura de slabit pe baza de varza.

Mi-a mai fost recomandata o categorie fragila din punctul meu de vedere,  dar pe care sunt obligat s-o includ pentru ca are un potential constructiv nebanuit.

Emo, se spune ca e o afectiune cronica sau doar o prea mare sensibilitate emotionala, dar in niciun caz nu este o categorie asociala, ci chiar foarte extrovertita chiar daca uneori aceasta iesire se margineste doar la mediul lor. Privind din afara poti crede ca sunt neintelesi sau ca acolo exista foarte multa energie prost canalizata.

In concluzie (si in deschidere pentru finalitatea acestui tri-post)  suferim de un dezechilibru pe care incercam sa-l tratam in loc sa-l inlaturam sau sa-l inlocuim cu ceva mult mai sanatos.

PS. detalii in urmatorul si ultimul post din seria personal branding.

Articole asemanatoare:

  1. Personal branding (I)
  2. Personal branding (III)

2 Comments


  • [...] Hai ca mai avem rabdare, nu-i problema… e si el om, ce naiba. Iar noi suntem prosti, as usual. Apropo, pe el in ce categorii il bagi, ca vad ca ai inceput sa vorbesti de “personal branding“? [...]


  • [...] povestea cu Personal Branding inceputa aici si continuata aici a plecat de la ceva mult mai simplu. A plecat de la ECHILIBRU sau mai bine zis de la lipsa [...]

  • Please write a comment...