Voluntariatul – un statement personal sau social?

Ieri la Radio Lynx am discutat cu Miruna Cugler (Mai Mult Verde) si cu Geo Atreides despre voluntariat, despre implicarea tinerilor in actiuni sociale. Despre lenea unora de a-si rupe macar o zi din viata lor pentru o cauza, pentru ceva in care cred dar nu suficient de mult incat sa sara din cotidianul vietii lor si sa incerce ceva nou nobil. Miruna ne povestea de satisfactia pe care o au voluntarii dupa o zi de plantat copaci, o zi plina in care fac ceva nu doar pentru ei, ci si pentru generatiile viitoare. Dar e greu sa le explici tinerilor ca aceasta satisfactie vine doar la sfarsitul zilei. Nu este suficient doar sa spui ” eu sunt Eco” trebuie sa incerci o coada de lopata, trebuie sa-i dai sansa frasinului care chiar daca acum e doar un betigas, sa creasca cu ajutorul tau o data cu tine.

Stiu, sunt vorbe, dar cand am plantat primul stejar nu m-am gandit ca va ajunge la maturitate in 140 de ani, ci la faptul ca peste generatii cineva o sa se gandeasca la noi si o sa ne multumeasca ca am lasat un mediu ok si pentru ei. Toti poluam, unii mai mult altii mai putin, asa ca toti ar trebui sa ne platim tributul fata de mediu.

Eu merg joi la Marea Plantare, si sper sa ne vedem acolo, sau pe drumul de intoarcere cand o sa-ti vad satisfactia in ochi, si am sa ma abtin sa-ti spun “vezi ca am avut dreptate”. ci doar sa-ti multumesc in gand.


FacebookTwitterGoogle+LinkedIn

9 thoughts on “Voluntariatul – un statement personal sau social?

  1. Am avut destule joburi si majoritatea au reusit sa ma enerveze. niciodata nu m-am simtit mai implinit ca in actiunile de voluntariat (si au fost cateva)…
    nu stiu inca daca o sa ajung la plantare desi mi-ar placea…

  2. Din pacate la romani treaba asta cu voluntariatul nu prea merge… Atunci cand platesti o gramada de taxe si vezi ca statul nu face nimic din ele, ti sa cam “ia” de munca voluntara. Mai ales cand ziua urmatoare vine o trasura si arunca o tona de moloz pe curatenia ta…

  3. Dan, explica-mi si mie, te rog, de ce voi cei care va ocupati de voluntariat trebuie neaparat sa “vorbiti de lenea celor care nu fac”? De ce trebuie sa-i aratati cu degetul pe ceilalti? De ce nu faceti pur si simplu ce vreti, fara sa fiti dojenitori? Sunt de acord cu activitatile care incearca implicarea cat mai multor oameni, dar nu intelege de ce nu va puteti abtine sa aruncati cu “sageti” in directia celor care nu au chef sa ia parte la actiuni de genul asta. Pur si simplu n-au chef si nu e treaba ta sa-l tragi de maneca. Si nu vorbesc aici de cei care arunca hartii pe jos sau care polueaza fara sa se gandeasca.

  4. Pingback: cabral.ro » Bataturi eco

  5. “Despre lenea unora de a-si rupe macar o zi din viata lor pentru o cauza, pentru ceva in care cred dar nu suficient de mult incat sa sara din cotidianul vietii lor si sa incerce ceva nobil.”

    Zi-mi si mie unde era vorba aici de “ecologistii declarativi”?

    Eu citesc printre randuri? Pai cine te pune sa scrii printre ele?

    Eu tendentios? Mai degraba tu uituc… pentru ca nu-ti mai aduci aminte ce scrii si raspunzi la comentarii fara sa verifici ceea ce tocmai TU ai scris…

  6. Si eu am fost voluntar in actiuni de educatie informala pentru tineret in timpul facultatii, si acum cand m-am angajat am gasit o cale de a continua intentia: am organizat si sustinut o companie de reciclare, folosire mai economica a resurselor la companie.
    In timp poate se vad si micile noastre gesturi, in natura….
    Deci daca vrei poti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*