(doar) Progresul ne scoate din cacat.

Acest pamflet a fost conceput in orele petrecute in traficul bucurestean, ordinea este aleatoare iar singura emotie care merita mentionata este dragostea ce-o port tanarului sofer care merge cu 30km/h in fata mea pentru ca nu poate schimba viteza, deoarece cu o mana tine telefonul la ureche iar cu cealalta fumeaza si tine volanul.

Suntem intr-un moment/ambuteiaj din care nu vom iesi decat daca vom face ceva, o modificare radicala la nivelul societatii. Aceasta modificare nu va aparea cu sprijinul sau la impulsionarea autoritatilor si nici nu cred ca vom deveni peste noapte mai responsabili fata de mediu si vom renunta mai des la masina, asa ca singurul lucru care ne mai poate salva e PROGRESUL.

Acum nu va asteptati sa va spun eu care va fi urmatoarea forma de transport, ca nu sunt Asimov, dar totusi o sa va spun o poveste similara de acum 100 de ani. (din ciclul: history repeat itself).

“Un tanar baiat dintr-un sat de munte se muta intr-o mare metropola. Este uimit si fascinat de modul in care relationeaza oamenii, de eticheta, de multitudinea de produse si servicii pe care un mare oras le poate oferi la inceputul secolului XX.

Strazi late si pavate, pline de trasuri. Sute de trasuri trec in toate directiile plimband preastimabili oraseni. Soarele straluceste pe cer iar el trece printre cladirile inalte si somptuoase si fara sa vrea se trezeste pe o strada laturalnica cu picioarele blocate intr-un balegar.

Acum isi da seama de la ce era mirosul intepator prin tot orasul, era de la balegarul cailor, sutelor sau poate miilor de cai care transportau oraseni incoace si incolo.

Intr-un oras cu sute de mii de trasuri si carute existau cu siguranta si cateva sute de mii de cai. O adevarata herghelie, care bineinteles producea cateva sute de mii de kg de balegar ZILNIC. Balegar care era strans pe strazile laturalnice, care intr-o mica parte era luat de satenii din zona pentru a-l folosi ca ingrasamant. Dar pentru ca orasul e o mare metropola, balegarul produs zilnic se strangea in mici munti urat mirositori. Iar cand ploua, un lichid urat mirositor incepea sa intre in pivnitele caselor. STOP.

Asta este momentul in care incepem sa ne bucuram ca au aparut masinile, si ca nu avem balegar in spatele blocului, dar avem in schimb o gaura in stratul de ozon de deasupra blocului.

Tineti minte cand v-am spus ca History repeat itself. Chiar sunt curios ce inventie ne va scoate din cacat de data asta.


FacebookTwitterGoogle+LinkedIn

One thought on “(doar) Progresul ne scoate din cacat.

  1. “Chiar sunt curios ce inventie ne va scoate din cacat de data asta.”
    O pivnita nucleara, la 1km in pamant, in spatele blocului. :) Unde se vor depozita deseurile nucleare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*