Citeste si da mai departe

Am invatat ca inainte sa-i ceri unui om ceva, mai bine ii oferi tu ceva. Astfel vei primi mult mai multa sustinere cand va fi nevoie decat sa fii mereu cu mana intinsa. Nu incerc sa te conving sa fii altruist, e o utopie inutila.

Chiar daca am oferit sute de carti la necunoscuti, acasa am biblioteca mea pe care mi-am facut-o sacrificand banii de tigari in studentie si alte distractii trecatoare.

Imi amintesc ca la sfarsitul anilor ‘90 eram in Elvetia iar din prima diurna am fugit la librarie si am dat 90 de franci elvetieni pe Kotler – Marketing Management. Am citit-o si subliniat-o din scoarta in scoarta. Acum cred ca e cea mai depasita carte din biblioteca mea, dar tot nu pot sa renunt la ea pentru ca am o poveste cu cartea asta.

Saptamana trecuta am pierdut o carte, desi de obicei imi notez absolut tot ce imprumut, dar cartea asta nu aparea nici pe lista mea nici in vreo notita de a mea.  M-am distrat sa observ ca altruismul meu cultivat la Lecturi Urbane are o limita,  ca sunt carti pe care chiar vreau sa le vad venind inapoi acasa. Carti cu care am o poveste, carti care cel putin pentru mine, au suflet.

Zilele astea am stat la standul Lecturi Urbane la Gaudeamus si am vorbit cu foarte multi oameni despre povestile lor cu cartile. Un domn in etate si cu sal la gat mi-a spus: “ O carte necitita e ca o femeie nemangaiata”. Am zambit pe moment, dar cand mi-am amintit de cartea mea pierduta, m-am gandit ca poate de asta m-a parasit, pentru ca tot amanam s-o citesc.

Marti ma duc la urmatoarea editie Lecturi Urbane, ocazie cu care mi-am invitat toti prietenii si poate odata cu ei vine si cartea mea, pentru ca mi-a zis cineva zilele astea  ca:

“Daca ai dat o carte si nu mai stii cui, vino la Lecturi Urbane si poate se va intoarce la tine“.

Asa ca, draga carte, te astept marti, la ora 19, pe peron la Piata Victoriei.


FacebookTwitterGoogle+LinkedIn

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*