In general nu avem mari asteptari de la autoritatiile locale, dar spre bucuria noastra au inceput sa-si dea seama ca daca fac proiecte pentru comunitate, au sanse sa primeasca voturi si la urmatoarele alegeri. Avem in capitala cativa primari destul de activi. Au inceput sa apara puncte de colectare selectiva, piste de biciclete,  blocuri izolate termic.

Problema in Bucuresti este ca avem 7 primari  si fiecare incearca sa faca ceva pe felia lui. In poza de mai jos ai putea spune ca totul este ok in Bucuresti, ca avem si benzi de biciclete si selectare colectiva.

Dar daca te uiti in detaliu, observi ca banda de biciclete se termina intr-o bordura care are si un stalp instalat exact pe mijloc, iar daca presupunem ca reusesti sa sari bordura si nimeresti stalpul de protectie, nimeresti exact in tomberonul de gunoi.

Daca intrebi primariile, o sa ti se spuna ca au facut pista de bicicleta si programul de selectare colectiva, dar pentru ca bulevardul este in subordinea capitalei iar trotuarul este la primaria de sector, bineinteles ca nu exista colaborare intre ei, ca doar nu pot politicieni colabora in favoarea alegatorilor.

In rest toti sunt politically correct.

Articole asemanatoare:

1. Cicloteque.
2. Verde crud…

Cand un individ se mandreste cu ceva este considerat grandoman si laudaros, dar cand o natie se lauda cu ceva se numeste mandrie nationala.

www.romaniisuntdestepti.ro

Zau?

Articole asemanatoare:

1. Dilema prin analogie

Pentru ca multe din discutiile despre autoritati se termina de obicei cu injuraturi, de fiecare data cand ma aflu in situatia asta incerc sa provoc si intreb “tu ce ai face daca ai fi primar pentru o zi?” si in functie de raspunsuri, discutia devine chiar interesanta si constructiva, dispar chiar si injuraturile.

Dar nu am apucat pana acum sa spun ce as face eu daca as fi primar o zi.

Nu as putea sa fac multe avand in vedere timpul limitat, asa ca m-as rezuma la chestii care se pot finaliza chiar intr-o singura zi si iata cateva exemple de astfel de actiuni:

1. As vrea ca orasul meu sa fie curat, dar nu prin generarea unor cheltuieli de curatenie la bugetul local, ci prin responsabilizarea celor care traiesc in oras.

Masuri:

• Responsabilizarea administratiilor blocurilor si resedintelor sa pastreze curat trotuarul si spatiul verde din fata imobilului.
• Amenda de 1 000 RON pentru cine arunca ceva pe strada, inclusiv un chistoc de tigara. In Singapore amenda este de 1 000 dolari si preferi sa-ti stingi tigara in palma ca te costa mult mai putin plasturele.
• Amenda 1 000 RON + 10 puncte penalizare pentru soferi care arunca tigara pe geam. Sa ai scrumiera la indemana si tu sa arunci tigara pe geam e nesimtire.

2. As vrea ca in orasul meu sa se poata circula.

Masuri:

• Prima banda pe toate bulevardele sa fie doar pentru transportul in comun si pentru taxiuri. Amenda pentru cine nu respecta 1000 RON + ridicarea carnetului pe 1 luna, sa vada cum e cu transportul in comun cand nu ai banda dedicata.
• As trimite jumatate din taximetristi la cursuri de bune maniere iar cealalata jumatate as trimite-o acasa.
• In weekend, prima banda pe toate strazile si bulevardele sa fie dedicata exclusiv bicicletelor. Sa poti sa te duci de acasa pana in orice parc vrei cu bicicleta fara sa ai emotii in trafic.

3. As vrea sa nu mai vad nici un caine comunitar care ma latra sau musca pe strada ( valabil si pentru cei 3 caini de azi dimineata).

Masuri:

• As organiza o masa rotunda cu toate ONG-urile preocupate de problema si as incerca impreuna sa gasim o solutie civilizata dar totala sa rezolvam problema rapid.

Cred ca ajunge pentru o zi in primarie, iar daca ma primesc si maine, sigur mai gasesc ceva de facut.

Tu ce ai face daca ai fi primar o zi?

Articole asemanatoare:

1. Ce face Oprescu?
2. Daca

Din nefericire, nu suntem o natie care a crescut o data cu oferta de produse, ci chiar din contra, am trecut rapid de la alimentara cu 3 produse gen: salam de soia, bomboane cubaneze si eugenii, la supermarket-uri cu zeci de mii de produse. Nu am invatat cum sa consumam ,ci doar sa consumam mult.

In epoca de trista amintire cheltuiam mult pe mancare pentru ca oricum nu prea aveam pe ce sa dam banii, iar prostul obicei a ramas, avem cosul plin, camara plina si tot poftim la junk food.

Ignoram cu desavarsire experienta tarilor care au trecut prin consumerism, suntem invidiosi pe supraponderalii americani si suntem dispusi sa ne indopam copii cu aceleasi prostii.

Nici autoritatiile nu sunt cu nimic mai bune, pe deoparte au impus avertismetul la TV:  “Consumul excesiv de sare, zahar si ulei face rau sanatatii” dar acum vor sa reduca TVA la 5% chiar la zahar si ulei, ca sarea e ieftina.  Si pentru ca asta nu era suficient, s-au gandit sa mai reduca TVA-ul la un alt produs “sanatos”: carnea de porc. Cred ca ar fi fost mult mai apreciat daca aceasta reducere ar fi fost pentru produse care ne feresc de boli, bulimii si tot felul de probleme cardiovasculare. As fi apreciat guvernul daca reducerea de TVA ar fi fost la fructe, la biciclete, la carti,  la produse care imi pot face viata mai buna si mai sanatoasa.

Cred ca mai repede adoptam black friday decat o viata sanatoasa.

Vrem, vrem, vrem. La fiecare nevoie constientizata altele 10 apar in subconstient, parca suntem Ixion osanditi pe roata.

Nu vreau sa se creada ca nu consum, dar nu caut fericirea intr-o sticla de cola . Consumerismul nu aduce fericirea, cel mult ne ispiteste dar nu ne satisface niciodata precum Tantal care a fost ispitit pentru eternitate, dar niciodata satisfacut.

Dar daca toate dorintele s-ar satisface instantaneu, atunci cum si-ar mai petrece oamenii timpul? Iar asta nu este o scuza pentru consum, ci doar pentru procastinare sau lipsa de hobby-uri.

Nu exista articole asemanatoare.

Daca taximetristii ar fi un exemplu de bunavointa in trafic, oare am conduce toti mult mai bine?
Daca biserica nu ne-ar fi considerat pe toti pacatosi, am fi mai fara de pacat?
Daca bugetarii ar face performanta, am putea sa fim mai concentrati la munca noastra?
Daca profesorii ar avea un nivel de trai decent, am avea ce invata de la ei?
Daca Hitler ar fi fost acceptat la scoala de arta, am fi scapat de al doilea razboi mondial?
Daca legionarii nu i-ar fi omorat pe Iorga, A. Calinescu, Madgearu, am fi avut acum o clasa politica de respectat?
Daca nu s-ar mai arunca gunoaie pe strada, Bucurestiul ar fi un oras mai frumos?
Daca viata ar avea soundtrack, am fi mult mai armoniosi?
Daca toti am respecta teoria lucrului bine facut , am avea crestere economica?
Daca clasa politica nu ne-ar considera doar niste simple voturi, am considera si noi clasa politica?
Daca proprietatea publica ar functiona in folosul comunitatii, am respecta mai mult orasul in care traim?
Daca s-ar respecta legile la sange, am mai incerca sa facem combinatii?
Daca presa de scandal ar fi obligata sa dedice 25 % din spatiu pentru proiecte de implicare sociala, am fi mai raspunzatori?
Daca toti am face o fapta buna in fiecare zi, ar mai exista oameni rai?

Daca as sta in banca mea, mi-ar fi mai bine?

Articole asemanatoare:

1. Ce as face daca as fi primar o zi.
2. Daca e sâmbătă, e Verde!
3. Este prea putin curaj, daca nu chiar lasitate, sa crezi doar in ceea ce exista. (2)

Se spune ca nu exista nimic sacru in ceva ce are un pret si acesta este principalul motiv pentru care cresterea economica este de fapt un fel de razboi intre om si natura.

Ceea ce nu intelege cresterea economica e ca este imposibil sa ai crestere infinita  intr-un mediu finit.

Din nefericire suntem in Neanderthalul societatii economice pentru ca ne este mult mai usor sa ne raportam la cantitate in defavoarea calitatii. La noi functioneaza rar principiul ” Sunt prea sarac ca sa-mi cumpar lucruri ieftine.” si suntem mult mai usor influentati de cantitatea bunurilor achizitionate decat de calitatea lor.

Consumul de bunuri regenerabile sau nu,  produse sau servicii, nu este promovat de impactul pe care il au ele asupra mediului inconjurator, ci de rata de profit pe care o genereaza ele. O societate responsabila (gen EU) ar trebui sa reglementeze marja de profit pe care o pot obtine companiile de pe urma produselor neregenerabile si sa stimuleze profitabilitatea bunuriilor si serviciilor care nu au impact negativ asupra mediului.

Consumam bunuri produse din resurse neregenerabile cu o asemenea nonsalanta (justificata de faptul ca “nu o sa se termine benzina cat sunt eu in viata”) incat nu facem nici un efort sa incercam sa substituim acea nevoie sau s-o inlocuim cu una mai putin poluanta.  Sunt curios daca ne-am mentine atitudinea in cazul in care ar veni un strain si ne-ar cumpara la un pret foarte atractiv toata arta si tot tezaurul national.

O alta forma de crestere economica e data de cresterea preturilor, de cele mai multe ori nejustificata din punct de vedere economic, dar justificata de nevoia de a cheltui mai mult. Aceast tip de crestere economica afecteaza cel mai mult consumatorul final pentru ca va trebui sa munceasca mai mult pentru a-si permite acelasi standard de viata. Iar munca devine si mai mult o obligatie decat o placere.

Rolul muncii ar trebui sa fie in primul rand de oportunitate pentru ca fiecare om sa-si foloseasca si sa-si dezvolte capabilitatiile, sa-i permita in acelasi timp sa-si depaseasca ego-ul si sa interactioneze cu oamenii alaturi de care lucreaza si sa-l ajute sa-si satisfaca nevoile, prin remuneratia pe care o primeste pentru munca sa. Munca trebuie sa ajute la dezvoltarea aptitudinilor si atitudinilor omului, nu sa-l transforme intr-o masinarie care lucreaza 9-5.

In unele filozofii, incadrarea femeii in munca e considerata o greseala economica si sociala. Astfel se muta atentia de la factorul real al problemei.

Femeia (responsabila) are deja 1 job  foarte important intr-o societate, ingrijirea casei si copiilor. Sa iei o mama de langa copii ei si s-o trimiti in fabrica in timp ce copii descopera drogurile usoare la coltul blocului, e un semn de sinucidere la nivel macroeconomic. Femeiile cu copii prescolari ar trebui sa “munceasca” doar la cresterea copilului fiind sprijinite financiar de sot si de un sistem social sanatos. Sau pot avea un program de munca scurt, ceea ce ar avea impact pozitiv si asupra ratei somajului si asupra disponibilitatii tinerelor familii de a avea copii.

Asadar, nu intrarea femeilor pe piata muncii reprezinta o problema economica a societatii, ci lipsa de reglementari care sa le asigure atat un confort material si spiritual, precum si sa sprijine formarea unor noi generatii.

Din nefericire in  societatea actuala munca e  definitorie pentru statutul social pentru ca standardul de viata se calculeaza prin capacitatea de consum, ca si cum, cu cat iti permiti sa consumi /cumperi mai mult cu atat traiesti mai bine.  Bazandu-se pe invidia si lacomia consumatorului, economia se asteapta ca el sa munceasca mai mult pentru a consuma mai mult, fara a verifica daca merita acel consum efortul.

Esential este sa traiesti foarte bine consumand foarte putin. Dar pentru asta trebuie sa iesi din birou, din oras si sa incerci sa redescoperi lucrurile care it fac placere, activitatile care te faca sa te simti bine fara a consuma multe resurse pentru asta. Organismul uman e foarte bine reglat la consum, dovada ca, oricata hrana i-ai oferi la o masa, el isi ia doar cat are nevoie, de obicei mai putin de jumatate din cantitatea ingurgitata.

Modul distrugator in care privim si ne raportam la ecosistem e justificat doar de faptul ca traind in sisteme urbane, petrecandu-ne viata la birou sau pe drum inspre si de la birou, nu mai avem deloc senzatia ca am apartine unui ecosistem.

Articole asemanatoare:

1. INVIDIA

Acum un an, prin noiembrie, tocmai terminasem o cina copiasa la Nobu pe strada 57 cand am iesit din restaurant sa savurez o tigara. Ploua marut. In fata restaurantului eu, valetul si 2 soferi, dintre care unul roman pe care il chema Vasile. Vasile era nervos ca da 10 $ pe un pachet de tigari  si ca nici macar nu poate sa le savureze linistit in cladire, la o cafea, ci trebuie sa stea afara, in ploaie.

Imi amintesc cartea lui Alle Carr,  care nu a reusit sa ma lase de fumat, dar m-a invatat ceva important. Sa nu mai fumez niciodata “doar o tigara”, gandind ca nu-mi va influenta decizia anterior luata – e suficient sa ma faca sa ma reapuc.

Dar sa revenim la Vasile si la angoasa lui,  sau a mea, pentru ca in momentul ala nu era nici o diferenta intre mine si Vasile. Amandoi stateam in ploaie in fata unui restaurant din Manhattan si injuram sistemul tragand nervos dintr-o tigara.

Am terminat tigara, am scos pachetul din buzunar, i l-am dat lui Vasile, spunandu-i ca are dreptate si ca viciul nu merita sacrificiul si am intrat in restaurant.

Au urmat 3 saptamani de sevraj,  10 kilograme repartizate foarte prost pe corpul meu si senzatia ca ziua s-a lungit.

Serios, cand scoti timpii de “ hai la o tigara” iti dai seama ca tocmai ai castigat cateva ore bune pe care le poti folosi pentru orice alt viciu sau pur si simplu pentru citit.

Am redescoperit savoarea muschiului de vita in sange, am descoperit ca mancam prea sarat  si am inceput sa am o parerea mult mai buna despre vinul rosu si despre palatinul meu.

Dupa ce fumezi 20 de ani, iar la punctul culminant ardeai trei pachete de Marlboro rosu pe zi, cand te lasi de fumat ai senzatia ca ai facut o mare smecherie.  Crezi ca ai devenit un “fost fumator”,  ca ai scapat de acest viciu, care iti imputea hainele,  iti deforma gustul, te obosea  si te facea un tip respingator pentru

nefumatori.

Nu cred in categoria de “fost Fumator” pentru ca inca ma surprind uneori savurand fumul de la o tigara si ma cam tenteaza sa-mi aprind una. Dar imiamintesc ca in afara de senzatia ca ma linisteste, care e temporala, doar pana la urmatoarea tigara, nimic din ceea ce face tigara nu-mi mai place.

Stiu ca nu o sa fiu niciodata un nefumator, dar decat un fumator care miroase a tutun si care se chinuie sa fumeze pe la colturi, prefer sa raman un fumator nepracticant.

Iar luna asta fac un an de cand nu am mai practicat fumatul si cred ca e una din cele mai destepte decizii luate in ultimul timp.

Nu exista articole asemanatoare.

Nu exista articole asemanatoare.

Acest pamflet a fost conceput in orele petrecute in traficul bucurestean, ordinea este aleatoare iar singura emotie care merita mentionata este dragostea ce-o port tanarului sofer care merge cu 30km/h in fata mea pentru ca nu poate schimba viteza, deoarece cu o mana tine telefonul la ureche iar cu cealalta fumeaza si tine volanul.

Suntem intr-un moment/ambuteiaj din care nu vom iesi decat daca vom face ceva, o modificare radicala la nivelul societatii. Aceasta modificare nu va aparea cu sprijinul sau la impulsionarea autoritatilor si nici nu cred ca vom deveni peste noapte mai responsabili fata de mediu si vom renunta mai des la masina, asa ca singurul lucru care ne mai poate salva e PROGRESUL.

Acum nu va asteptati sa va spun eu care va fi urmatoarea forma de transport, ca nu sunt Asimov, dar totusi o sa va spun o poveste similara de acum 100 de ani. (din ciclul: history repeat itself).

“Un tanar baiat dintr-un sat de munte se muta intr-o mare metropola. Este uimit si fascinat de modul in care relationeaza oamenii, de eticheta, de multitudinea de produse si servicii pe care un mare oras le poate oferi la inceputul secolului XX.

Strazi late si pavate, pline de trasuri. Sute de trasuri trec in toate directiile plimband preastimabili oraseni. Soarele straluceste pe cer iar el trece printre cladirile inalte si somptuoase si fara sa vrea se trezeste pe o strada laturalnica cu picioarele blocate intr-un balegar.

Acum isi da seama de la ce era mirosul intepator prin tot orasul, era de la balegarul cailor, sutelor sau poate miilor de cai care transportau oraseni incoace si incolo.

Intr-un oras cu sute de mii de trasuri si carute existau cu siguranta si cateva sute de mii de cai. O adevarata herghelie, care bineinteles producea cateva sute de mii de kg de balegar ZILNIC. Balegar care era strans pe strazile laturalnice, care intr-o mica parte era luat de satenii din zona pentru a-l folosi ca ingrasamant. Dar pentru ca orasul e o mare metropola, balegarul produs zilnic se strangea in mici munti urat mirositori. Iar cand ploua, un lichid urat mirositor incepea sa intre in pivnitele caselor. STOP.

Asta este momentul in care incepem sa ne bucuram ca au aparut masinile, si ca nu avem balegar in spatele blocului, dar avem in schimb o gaura in stratul de ozon de deasupra blocului.

Tineti minte cand v-am spus ca History repeat itself. Chiar sunt curios ce inventie ne va scoate din cacat de data asta.

Nu exista articole asemanatoare.

Cineva vinde un copil fara adapost unei organizatii care ii va preleva organele pentru transplant. Cu banii castigati isi cumpara un televizor.

Pana aici sper ca esti de acord ca este inadmisibil sa se intample asa ceva si sper ca esti impotriva unui astfel de comportament.

Q: Cand ne cumparam un televizor nou, nu facem in esenta acelasi lucru? De ce nu donam acesti bani organizatiilor care protejeaza copiii fara adapost?

Sursa dilema: Peter Singer.  Rationament prin analogie de la o situatie particulara dramatica la una cu caracter moral general.

Articole asemanatoare:

1. Dilema mandriei